Inceputuri

Intai a fost un gand
Apoi a fost o floare
Cine-ar fi gandit oare
C-o vei pune-n mormant

Un mormant de granit
Ce uita un oftat
Pe care nevoit
In suflet l-am purtat

Intai a fost un pas
Apoi o rugaminte
Cine-si aduce-aminte
De clipa ce-a ramas?

O rugaminte pura
Dorinta de iubit
Ce in lumina obscura
Usor s-a indeplinit

Intai a fost....un sarut
Apoi o-mbratisare
Nu imi spusesei tu
Ca dragostea nu moare?

Intai a fost un vis
Apoi o mangaiere
Iara-si speranta-mi piere
Si cad ,iar , in abis...

Truly,madly,deeply

Vroia cu orice pret sa scape de acel sentiment.Un sentiment ce o facea sa innebuneasca.Ce o facea sa zgarie peretii ,sa se arunce total vulnerabila la podea.Erau cuvinte ce ii zgariau creierul pana ii dadeau lacrimile.Asa ca a decis sa fuga.Fara bagaj ,fara nimic, doar ea. In miezul toamnei, doar cu un pulover lung peste colantii negri se trezi alergand pe strada plian de oameni.Cauta un loc, un loc special in care sa fie ea.Parul ravasit nu o lasa sa vada.Hotara sa se increada doar in 4 simturi.Inchise ochii si incepu cautarea.Vroia sa regasesca pacea, increderea in sine ,iubirea de frumos. In ciuda tuturor oamenilor de pe strada,ea era singura.Nu-si simtea decat propria respiratie, nu auzea decat propriile ganduri.Trase aer in piept si astepta.Atunci s-a intamplat minunea.Si-a luat zborul,ca o pasare nemuritoare.Si nu doar ea ci tot ce este...Mii de forme ale ei luasera viata.Fericita,Suparata,Melancolica,Iubitoare,Dura,Fatarnica,Incapatanata,Protectoare,toate erau ea.Ea inca mai era.S-a privit si a inchis ochii inapoi.A ridicat mainile spre cer si s-a lasat in voia razelor caldute ale soarelui.Zambea.De PREA mult nu mai simtise asta.Se vedeau pe fata mici firisoare de riduri care ii tradau fiinta inca o data.Avea unul,cel mai mare, exact langa obraz: se datora zambetului continuu.Mai avea mici firisoare intrerupte la ochi ce se datorau sireteniei inocente cu care obisnuia sa intampine greul.Si totusi acestea incetasera sa mai existe atat de mult timp.Zambi ,lasand sa se vada datura imperfecta...totusi nu ii pasa.Ea era ea,si nimeni nu putea sa ii ia asta.Gasi ceea ce cauta: gasi liniste.Inspira si se lasa dusa de sentiment.Se indragosti din nou: cu adevarat,nebun si profund.Se indragosti de ea....

O carte cu sfaturi

Asa cum incepe orice PPT
Te rog sa-ti deschizi mintea repede
Si inima deschide-o catre bine
Si nu uite ce-nveti sa faci in lume

Cu toate ca-i uneori inspaimantator
NU judeca oamenii dupa rudele lor
Fii logodit pe putin 6 luni-nainte de casatorie
Iar cand spui ,,Te iubesc! `` asa sa fie

In neintelegeri te rog lupta corect
Nu insulta pentru ca nu e drept
Cu toate ca sfaturi goale nu te desteapta
Da lumii mai mult decat se asteapta

Cand buzele se izbesc de o lespede
Vorbeste incet dar gandeste repede
Iar daca grea ti se pare lovitura
Atunci cand pierzi ,nu-ti pierde-nvatatura

Nu fii limitat in a fi doar o pacoste
Incearca sa ajungi pe cele mai inalte piscuri
Si nu uita ca si marea dragoste
Presupune mari riscuri

Sa nu razi niciodata de visele unei persoane
Ea macar pe acelea le are
Si, sincer nu cred ca ar mai trebui sa zic
Cei care nu au vise,nu prea au nimic

Cand fata de un prieten ai facut o magarie
Nu lasa o mica disputa sa strice o mare prietenie
si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic...
...mai rezista un pic.

Ah,un lucru valoros am uitat!
Respecta si vei fii respectat
Si-atunci cand nu ti-e bine,desigur
Stai si-un timp singur!



Poezia contine sfaturi luate dintr-o prezentare powerpoint. Camitza la tine m-am gandit cand am postat-o, pentru ca nu iti placea ca scria in engleza :).....asa ca m-am gandit sa fac ppt-ul mai accesibil si mai usor de retinut.Sper ca m-am exprimat corect ,nu sunt un poet prea extraordinar :">.

Ai vreun leac.....?

Iar ti-a murit sufletul.O fractiune de secunda, un gest aproape invizibil ti l-a strivit pana nu a mai ramas decat un puf.Si acum ce faci? De ce stai si te uiti pe geam crezand ca a fost un vis? Crede-ma a fost adevarul ,realitatea , lumea reala.Acea lume fara leac, fara ,,potiunea fericirii`` ,lumea in care trebuie sa cazi tocmai atunci cand crezi ca ai ajuns in varf.altfel, de ce am mai numi-o asa sec: Pamant..... ?
Stateai cu Cata,cu singura care inca te mai face sa simti ca existi si priveai in gol. Masinile de pe bulevard spargeau linistea de pe marginea lacului cu baraj. Vantul, batand din spate iti aducea tot parul negru in ochi, astfel incat iti stergea lacrimile seci de pe obraji.Esti o epava a propriilor tale vise.Tot ceea ce rezulta din munca ta este esecul iremediabil al bolii tale.Visezi prea mult! Visezi cu ochii inchisi ,visezi cu ochii deschisi ,visezi cand mergi, cand stai , cand vorbesti cu altii, ai vrea ca viata ta sa semene cu un fiilm celebru dar NU SE POATE! Stii de ce??? Pentru ca tu esti pe Pamant! Si nu poti pleca de-aici decat visand. Cu o privire in gol ii spui:
-As vrea sa nu mai simt asta....
-Nu poti! Nu vei putea niciodata ,pentru ca acest sentiment nu este creat de tine.El s-a nascut ,la fel ca toate celelalte....
-Dar vreau! Vreau sa uit tot. Sa uit cadavrul care e ingropat in pieptul meu.Sa uit ucigasul acestuia!
-Vei uita odata cu timpul....cum zice si Iulia:,,Timpul uita dragostea pierduta in apus, si deschide noi orizonturi. Dar totusi, timp este putin...``

Iar sufletul a obosit sa moara.....

Blestemat (sa nu va speriati)

Tarandu-ma in umbra,incerc s-ajung la tine
Chiar daca nu esti prea sobra vreau sa-ti simt sangele-n vine
Nimic nu e mai greu decat povara vinei
Incerc s-aflu mereu cum sa ajung ca tine
Nu-mi place unde sunt,vreau sa fiu in lumina
Si nu am par carunt, si ma am doar pe...mine
Vreau o schimbare-n viata
N-o pot avea nici pe-aia
De ore stau in casa si imi privesc odaia
Negru mi-e al doilea nume,cu rosu ma hranesc
Stau si privesc la lume,n-am pe cine sa cresc
Blestemul e ca timpul pe veci sa stea in loc
Si viata sa duc lipsa, familie deloc
Pan-acum am dormit in cripta din vecini
Si-acuma m-am trezit sa ma hranesc,deci vin
Nu te mai speria,te doare doar un pic
O-ntepatura mica, va fi ca un nimic
Ceea ce este dupa conteaza cel mai mult
Priveste tot prin lupa eu vad de mai demult
Eu vad de vreo cinci veacuri si-mi amintesc mereu
Intepaturile-s fleacuri, ce-i dupa este greu
O lacrima de sange imi cade pe obraz
Sa-mi amintesc mi-ajunge, nu mai imi fac necaz
As vrea sa merg prin soare, sa fiu liber, sa plang
Sa simt ca el cum moare, si trupul meu plapand
As vrea sa vad prin lacrimi,frica de consecinta
Sa nu respir ca monstru, sa-mi ascult constiinta
Dar toate acestea, sunt vise doar gandite
Spuse de un vampir ,total nepotrivite
Stau si privesc la luna langa un om muscat
Ma uit la marea-n spuma, si stiu ca-s blestemat...

Ea

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Clepsidra...

Nota: acest text s-a nascut dintr-un pariu cu Catalina.... acela ca as putea scrie o poveste despre orice obiect. Ea mi-a zis clepsidra si aparatul foto.Inca astept inspiratia pentru aparat .:)


La biroul de lucru am de obicei ordine.Imprimanta, tastatura si mouse-ul ocupa cea mai mare parte a lui.Sper doar ca azi sefa sa vrea un raport cat mai scurt.
Nu stiu cum au aflat colegii de lucru de ziua mea de nastere, si ma trezesc azi cu un cadou pe o portiune mica de birou. Il deschid si constat cu uimire ca este o clepsidra, una foarte veche si foarte plictisitoare. Intrebandu-ma ce sa fac cu vechitura asta ma trezesc ca o si arunc in cosul burdusit.
Ziua urmatoare observ cu stupoare ca obiectul inca se afla pe biroul meu insa cu un biletel sub el:,,Priveste minunatia timpului,te rog! Ti-ar putea schimba viata. Andrada...``
Da ,sigur! Cine altcineva in afara de ea ar mai fiputut scrie asa ceva?S totusi ca sa ii fac pe plac ,iau clepsidra sa o studiez. Nu-mi vine sa cred ca n-am observat pana acum cat de frumoase erau aripile de inger sculptate cu grija pe scheletul de lemn care o sustinea.Cat de fermecator arata obiectul care odinioara il considerasem vechi si prafuit.
Ma uit atenta la nisip si observ ca, in ciuda faptului ca lemnul era uscat, nisipul nu cadea. Abia cand o scutur incepe sa curga..... O pun pe birou si ies pana la Andrada ca sa ii multumesc de cadou.Mergand printre colegi , observ ca nimeni nu misca,parca erau intr-o fotografie, nimeni nici macar nu clipea. In biroul Andradei ,aceasi imagine, nimic nu misca.Desarte au fost incercarile de a o trezi .Speriata fug in birou cu gandul la un singur lucru:clepsidra. O iau si o scutur. Nimic. Merg la baie si o pun sub jetul de apa. Pun clepsidra pe margine si observ ca nisipul umed inceteaza a mai curge. Cand ultimul fir de nisip s-a oprit totul a revenit la normal, dar luand clepsidra in mana aceasta ma conduce prin timp,la momentul nasterii mele.Cu o viteza uimitoare imi arata toata viata care am trait-o:cand m-am tuns singura,cand mergeam la vechiul profesor de vioara, primul premiu 1, primul prieten, primul sarut, prima dezamagire, primul regret adevarat..., absolvirea liceului, facultatea, angajarea....pana aici, prezentul. In acel moment observ cum nisipul clepsidrei se inroseste , si isi schimba starea. Arata ca si.... sangele.Cu toate ca trecusem prin toate starile care le avusesem in acele momente, dar unul singur mi-a ramas in minte si in trup : regretul. Iar clepsidra simtind asta isi opri calatoria in vremea adolescentei:primul meu regret, prima dar si ultima lacrima varsata pentru un baiat. Daca as putea sa o iau de la capat, sa-mi repar greselile, sa iau ce e mai frumos de la viata si sa ma bucur de fiecare moment de fericire....Daca as putea....doar daca....
Cazuta in genunchi, ma tarasc pana la clepsidra, o iau si o arunc de ciment savurand sunetul ce se auzi ,cand impactul cu solul o sparse in mii de bucatele, iar sangele se imprastie la picioarele acelui baiat......................Greseala!
Pierzand notiunea timpului si spatiului imi amestec emotiie si trairile cu cele ale persoanelor din jur, si ma trezesc acolo de unde a inceput toate aventura, numai ca......

La masa de scris am de obicei ordine. Calimara, tocul de hartie si pana imi ocupa foarte putin spatiu. Sper doar, ca ducesa sa doreasca un poem cat mai scurt.