Truly,madly,deeply

Vroia cu orice pret sa scape de acel sentiment.Un sentiment ce o facea sa innebuneasca.Ce o facea sa zgarie peretii ,sa se arunce total vulnerabila la podea.Erau cuvinte ce ii zgariau creierul pana ii dadeau lacrimile.Asa ca a decis sa fuga.Fara bagaj ,fara nimic, doar ea. In miezul toamnei, doar cu un pulover lung peste colantii negri se trezi alergand pe strada plian de oameni.Cauta un loc, un loc special in care sa fie ea.Parul ravasit nu o lasa sa vada.Hotara sa se increada doar in 4 simturi.Inchise ochii si incepu cautarea.Vroia sa regasesca pacea, increderea in sine ,iubirea de frumos. In ciuda tuturor oamenilor de pe strada,ea era singura.Nu-si simtea decat propria respiratie, nu auzea decat propriile ganduri.Trase aer in piept si astepta.Atunci s-a intamplat minunea.Si-a luat zborul,ca o pasare nemuritoare.Si nu doar ea ci tot ce este...Mii de forme ale ei luasera viata.Fericita,Suparata,Melancolica,Iubitoare,Dura,Fatarnica,Incapatanata,Protectoare,toate erau ea.Ea inca mai era.S-a privit si a inchis ochii inapoi.A ridicat mainile spre cer si s-a lasat in voia razelor caldute ale soarelui.Zambea.De PREA mult nu mai simtise asta.Se vedeau pe fata mici firisoare de riduri care ii tradau fiinta inca o data.Avea unul,cel mai mare, exact langa obraz: se datora zambetului continuu.Mai avea mici firisoare intrerupte la ochi ce se datorau sireteniei inocente cu care obisnuia sa intampine greul.Si totusi acestea incetasera sa mai existe atat de mult timp.Zambi ,lasand sa se vada datura imperfecta...totusi nu ii pasa.Ea era ea,si nimeni nu putea sa ii ia asta.Gasi ceea ce cauta: gasi liniste.Inspira si se lasa dusa de sentiment.Se indragosti din nou: cu adevarat,nebun si profund.Se indragosti de ea....