Blestemat (sa nu va speriati)

Tarandu-ma in umbra,incerc s-ajung la tine
Chiar daca nu esti prea sobra vreau sa-ti simt sangele-n vine
Nimic nu e mai greu decat povara vinei
Incerc s-aflu mereu cum sa ajung ca tine
Nu-mi place unde sunt,vreau sa fiu in lumina
Si nu am par carunt, si ma am doar pe...mine
Vreau o schimbare-n viata
N-o pot avea nici pe-aia
De ore stau in casa si imi privesc odaia
Negru mi-e al doilea nume,cu rosu ma hranesc
Stau si privesc la lume,n-am pe cine sa cresc
Blestemul e ca timpul pe veci sa stea in loc
Si viata sa duc lipsa, familie deloc
Pan-acum am dormit in cripta din vecini
Si-acuma m-am trezit sa ma hranesc,deci vin
Nu te mai speria,te doare doar un pic
O-ntepatura mica, va fi ca un nimic
Ceea ce este dupa conteaza cel mai mult
Priveste tot prin lupa eu vad de mai demult
Eu vad de vreo cinci veacuri si-mi amintesc mereu
Intepaturile-s fleacuri, ce-i dupa este greu
O lacrima de sange imi cade pe obraz
Sa-mi amintesc mi-ajunge, nu mai imi fac necaz
As vrea sa merg prin soare, sa fiu liber, sa plang
Sa simt ca el cum moare, si trupul meu plapand
As vrea sa vad prin lacrimi,frica de consecinta
Sa nu respir ca monstru, sa-mi ascult constiinta
Dar toate acestea, sunt vise doar gandite
Spuse de un vampir ,total nepotrivite
Stau si privesc la luna langa un om muscat
Ma uit la marea-n spuma, si stiu ca-s blestemat...

Ea

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Clepsidra...

Nota: acest text s-a nascut dintr-un pariu cu Catalina.... acela ca as putea scrie o poveste despre orice obiect. Ea mi-a zis clepsidra si aparatul foto.Inca astept inspiratia pentru aparat .:)


La biroul de lucru am de obicei ordine.Imprimanta, tastatura si mouse-ul ocupa cea mai mare parte a lui.Sper doar ca azi sefa sa vrea un raport cat mai scurt.
Nu stiu cum au aflat colegii de lucru de ziua mea de nastere, si ma trezesc azi cu un cadou pe o portiune mica de birou. Il deschid si constat cu uimire ca este o clepsidra, una foarte veche si foarte plictisitoare. Intrebandu-ma ce sa fac cu vechitura asta ma trezesc ca o si arunc in cosul burdusit.
Ziua urmatoare observ cu stupoare ca obiectul inca se afla pe biroul meu insa cu un biletel sub el:,,Priveste minunatia timpului,te rog! Ti-ar putea schimba viata. Andrada...``
Da ,sigur! Cine altcineva in afara de ea ar mai fiputut scrie asa ceva?S totusi ca sa ii fac pe plac ,iau clepsidra sa o studiez. Nu-mi vine sa cred ca n-am observat pana acum cat de frumoase erau aripile de inger sculptate cu grija pe scheletul de lemn care o sustinea.Cat de fermecator arata obiectul care odinioara il considerasem vechi si prafuit.
Ma uit atenta la nisip si observ ca, in ciuda faptului ca lemnul era uscat, nisipul nu cadea. Abia cand o scutur incepe sa curga..... O pun pe birou si ies pana la Andrada ca sa ii multumesc de cadou.Mergand printre colegi , observ ca nimeni nu misca,parca erau intr-o fotografie, nimeni nici macar nu clipea. In biroul Andradei ,aceasi imagine, nimic nu misca.Desarte au fost incercarile de a o trezi .Speriata fug in birou cu gandul la un singur lucru:clepsidra. O iau si o scutur. Nimic. Merg la baie si o pun sub jetul de apa. Pun clepsidra pe margine si observ ca nisipul umed inceteaza a mai curge. Cand ultimul fir de nisip s-a oprit totul a revenit la normal, dar luand clepsidra in mana aceasta ma conduce prin timp,la momentul nasterii mele.Cu o viteza uimitoare imi arata toata viata care am trait-o:cand m-am tuns singura,cand mergeam la vechiul profesor de vioara, primul premiu 1, primul prieten, primul sarut, prima dezamagire, primul regret adevarat..., absolvirea liceului, facultatea, angajarea....pana aici, prezentul. In acel moment observ cum nisipul clepsidrei se inroseste , si isi schimba starea. Arata ca si.... sangele.Cu toate ca trecusem prin toate starile care le avusesem in acele momente, dar unul singur mi-a ramas in minte si in trup : regretul. Iar clepsidra simtind asta isi opri calatoria in vremea adolescentei:primul meu regret, prima dar si ultima lacrima varsata pentru un baiat. Daca as putea sa o iau de la capat, sa-mi repar greselile, sa iau ce e mai frumos de la viata si sa ma bucur de fiecare moment de fericire....Daca as putea....doar daca....
Cazuta in genunchi, ma tarasc pana la clepsidra, o iau si o arunc de ciment savurand sunetul ce se auzi ,cand impactul cu solul o sparse in mii de bucatele, iar sangele se imprastie la picioarele acelui baiat......................Greseala!
Pierzand notiunea timpului si spatiului imi amestec emotiie si trairile cu cele ale persoanelor din jur, si ma trezesc acolo de unde a inceput toate aventura, numai ca......

La masa de scris am de obicei ordine. Calimara, tocul de hartie si pana imi ocupa foarte putin spatiu. Sper doar, ca ducesa sa doreasca un poem cat mai scurt.

Akai (rosu)

O scurta durere imi strapunge pieptul cat sa ma arunce la pamant.In mijlocul urbanului o pajiste...oare de unde? Totul este de un verde crud...culoarea mea preferata. Nu-mi vine sa cred ce copac frumos vad in fata ochilor.Cu flori bogate in parfum si culoare se potriveste perfect cu panselutele din iarba grasa.Mi-e frica sa pasesc,poate strivesc vreuna cu pantofii mei murdari,nu mi-as ierta-o niciodata.Ma asez pe iarba si vad cel mai frumos cer,de un albastru cum nu am mai vazut.Norii pufosi dansau pe scena ce mi se intindea in fata ochilor. Ma gandesc la durerea din piept dar nu o mai simt.Un nor mare cu nuante de la alb imaculat pana la cenusiu imi sare in ochi.Este exact cum imi place mie, dar..totusi....ceva este ciudat la el.Parca emana furie el insusi.Dintr-o data ,acesta se deschide, dar in loc sa vad ingeri coborand din ceruri,norul se schimba-n sange clocotin in foc.Diavoli si tot soiul de intruchipari dracesti rad si arata cu degetul spre mine.Din clocotul de sange amestecat cu noroi se scurge o mica parte pe norul care initial alb , se-nvineteste.Vantul incepe sa miste copacii violent.Bucati intregi de pamant sunt smulse de uragan.Incet aerul uscat se tranforma in aer umed.O picatura imi cade pe buze...dar....apa e sarata! Ma uit in sus si incremenesc.Ingeri stand la marginea cerului imi plang nenorocirea.Pe valul de sange coboara creaturi cu un corn si copite de tap,caini cu tepi in loc de blana, diavoli cu pielea ca o crusta de sange coagulat cu un bici in mana iar in mijlocul lor ca un lider autoproclamat, un inger cazut,ingerul cazut.Fata-i initial scaldata in caldura si lumina cunoasterii acum e schimonosita intr-un ranjet plin de satisfactie.Aripile, imaculate deopotriva,sunt acum patate cu sange si noroi si arse in margini de focurile iadului.Parul si fata sunt de un alb-cenusiu care arata dorul vesniciei.Coboara din nor uitandu-se la mine.Imi studiaza fiecare miscare,fiecare gand,fiecare suflare.Ma ingrozeste fata lui de un frumos grotesc.Atata frumusete decazuta,atata sete de razbunare,atata rautate si complexitate.Imi vine sa plang dar trebuie sa ma abtin caci imi ranjeste in fata.Asta ar vrea,sa plang ,sa plang de groaza si sa tremur.Pieptul ma doare din ce in ce mai tare.Imi taie respiratia.Demonii ma trag de mana spre lacul de sange si imi soptesc sa merg cu ei. Ingerul decazut vine la mine,se uita-n ochii mei si imi pune mana pe piept.Imi strapunge pieptul cu o rapiditate inumana, inchid ochii astfel sa nu ii mai vad ochii rosii.Lacrimile imi siroiesc pe obraji si nu mai imi pot controla tipatul...... liniste...............prea liniste.Deschid ochii.Totul e alb.Pat,perdea, usa, pereti.In dreapta mea un aparat care fac click la fiecare secunda.Intra un om in halat alb impreuna cu mama care plangea si tremura.
-A cazut pe strada.A avut un atac de cord.Nu se va mai repeta daca are grija de sanatatea ei.
-Sunteti sigur?Dar daca...

Ii privesc si simt cum vocile lor se aud tot mai infundat undeva in spatele capului.Cad intr-un somn dulce care imi amorteste simturile incetul cu incetul.Abia astept sa ajung acasa!

Vorbind cu tine

Asa deci, adidasi, ciorapi, skateboard,casca...

A! Uite-te si pe tine.Ce faci? Te uiti la mine cu gura cascata.Ce credeai ca fac eu in timpul liber?Ma ofilesc de suparare? Vai, dar chiar ai mare stima de sine daca ai impresia ca am sa ma vait toata viata si am sa stau in casa sa regret.Nu stiu cat de extraordinara este viata asa ca incerc sa profit de toata ca sa nu regret apoi ceva mai mare.Stii, momentele de suferinta, bla bla, vai mi-am pierdut prietenii,vai nu ma sufera baiatu ala de la clasa vecina,vai mi-a murit un bat de chibrit, sunt fleacuri.Si oricum de ce mi-as face griji?Prietenii sa-i pierd?Niciodata nu poti pierde o persoana fata de care ai gresit dar care inca o consideri prietenul tau ,iti sta in caracter sa faci apoi ceea ce e bine si tot il castigi inapoi.Nu ma sufera baiatul de la clasa vecina?Oau, cata invidie pe unii. Deja batul de chibrit e lucrul dupa care trebuie sa plang cel mai mult.
Ma intreb.....cum ar fi daca toti ne-am inchide in noi doar din cauza unei dezamagiri......cred ca stiu...
Nu am mai exista Frozen mirror pentru ca nu ar stii ce nume ar trebui sa puna blogului.
Nu ar mai exista Stea calatoare pentru ca nu ar mai putea scrie despre natura si cer, intre patru pereti.
Si nici Independent style nu ar mai avea prietene cu care sa vorbeasca atat de mult.
Nu ar mai exista o prietenie la mii de kilometri departare, cu Hye Rim.
Nu ar mai stii nimeni de nimic,si nu ar mai fi interesati de asemenea.
Asa ca asculta la mine tu, dezolare, caci nu m-ai infrant nici ieri, nici azi ,nici maine, ci voi continua sa castig razboiul cu tine zilnic si te voi stinge ca pe o flacara de lumanare, cu propriile mele degete. Atunci ai sa vezi cine sunt eu de fapt, si ai sa regreti ca ai vrut sa ma omori. Te rog sa privesti acest avertisment cu seriozitate la fel ca si cele ale celorlaltor oameni pentru ca ma vezi mica, dar sunt mai puternica decat crezi tu.
Si afla tu de la mine, ca oricat de mult ai sa incerci sa ma dobori, cu fiecare lovitura ai sa ma faci mai puternica!


:P:P:P:P:P asta-i cu dedicatie ;)

As vrea

As vrea sa nu mor degeaba,
As vrea sa devin un sportiv
As vrea sa ma insanatosesc
As vrea sa infaptuiesc un miracol,
As vrea sa schimb persoanele in bine,
As vrea sa imi iau nepotelul de la scoala,anul viitor,
Sa citesc mai mult,
Sa compun mai mult,
Sa fiu mai vesela,
Sa fiu un ajutor pentru cei din jur,
As vrea ca irisii sa nu se ofileasca niciodata,
Si animalele sa nu moara,
As vrea sa cunosc persoanele care i-au dat viata mamei,
As vrea sa stau in ploaie,fara sa ma ud,
Sa merg prin foc fara sa ma ard,
Sa imi pot repara greselile,
As vrea sa ma poti ierta,
As vrea sa te pot ierta,
As vrea sa uit cat de mult am ranit in juru meu....
As vrea sa imi pot opri lacrimile ,
sa mai curga.

Si totusi..

In mod normal as fi postat o poezie, dar consider ca nu am vocabularul necesar pentru a ma avanta in lumea artei lirice.Si totusi....

Cuvinte ca niste bestii, care te conduc in cea mai intunecata parta a padurii, care te arunca in cea mai adanca fantana, care iti da drumul de pe cel mai inalt varf ca mai apoi sa te lase sa plutesti intr-un vid infinit. Si totusi ,daca m-as schimba.... Si totusi daca mi-as cultiva caracterul, daca mi-as ocupa timpul, daca as castiga bani, daca as fi elev eminent, daca as lua 10 medalii de aur, daca as participa la olimpiade, daca as deveni o vedeta, daca as conduce o tara, daca as fi prima femeie pe o alta planeta....... Oare as recapata ceea ce am pierdut mai demult?.....
,,Niciodata nu vei mai putea da timpul inapoi!`` Cuvinte reci si dureroase, dar care vesnic ma pun cu picioarele pe pamant.Si totusi.....daca as putea da timpul inapoi ce as schimba? Mai degraba ce nu as schimba.Cred ca as da timpul inapoi inca din clasa intai cand m-am tuns singura.....sau din clasa a 4-a cand mi-am spart dintele, sau poate din clasa a 9-a.....de unde au inceput cele mai mari greseli ale vietii mele.

De fapt, de ce ma tot chinui? Oricum timpul le va rezolva pe toate, asa cum imi spune intotdeauna mama. Si chiar cred ca are dreptate.

Timpul le va rezolva pe toate.....