Oare am dezlegat un secret?

Am impartit un moment doar. Un moment....atat cat sa-mi dau seama si sa ma ingrozesc.Chiar iubesc persoana asta! Nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa fie asa ciudat acest sentiment.Nu se masoara in clipe ci se masoara in vorbe.O persoana atat de speciala pentru sufetul meu ,incat nici nu vreau sa o impart cu restul. Atat de conectata cu gandurile ,ratiunea mea si totusi atat de mirata de acestea. Ma intreb de cate ori in viata ai sansa de a cunoaste o astfel de persoana... Si ma gandesc daca voi mai gasi vreodata pe cineva cu atat potential. Mi-as dori sa imi garanteze cineva ca voi mai simti asta vreodata, caci altfel mi-as dori sa raman asa tot timpul. Cel mai pur sentiment vreodata, o dragoste ce nu are nevoie de cuvinte si nici promisiuni. O dragoste ce nu se naste dintr-o pasiune, ci izvoraste din adancul sufletului din iubire pentru frumos.O dragoste ce nu se cladeste in jurul unei relatii de prietenie ci cladeste relatia de prietenie.O dragoste ce s-a nascut in timp si nu dintr-o data. O dragoste ce nu are nevoie de girant, si nu se sfarseste cu prima ploaie de toamna.Cum stiu asta? Pur si simplu : caci stiu ca nu voi fi uitata.Si doar atata cer, nimic mai mult. Azi am descoperit o dragoste ce nu are caracter senzual. Si este ca si un raspuns bun....

Ii multumesc lui Alex pentru ca acum doi ani mi-a trimis un mesaj cu un text: Proverbe 24:26. Astazi am dezlegat secretul acestui text.

Din dragoste pentru...
Cineva