Tarandu-ma in umbra,incerc s-ajung la tine
Chiar daca nu esti prea sobra vreau sa-ti simt sangele-n vine
Nimic nu e mai greu decat povara vinei
Incerc s-aflu mereu cum sa ajung ca tine
Nu-mi place unde sunt,vreau sa fiu in lumina
Si nu am par carunt, si ma am doar pe...mine
Vreau o schimbare-n viata
N-o pot avea nici pe-aia
De ore stau in casa si imi privesc odaia
Negru mi-e al doilea nume,cu rosu ma hranesc
Stau si privesc la lume,n-am pe cine sa cresc
Blestemul e ca timpul pe veci sa stea in loc
Si viata sa duc lipsa, familie deloc
Pan-acum am dormit in cripta din vecini
Si-acuma m-am trezit sa ma hranesc,deci vin
Nu te mai speria,te doare doar un pic
O-ntepatura mica, va fi ca un nimic
Ceea ce este dupa conteaza cel mai mult
Priveste tot prin lupa eu vad de mai demult
Eu vad de vreo cinci veacuri si-mi amintesc mereu
Intepaturile-s fleacuri, ce-i dupa este greu
O lacrima de sange imi cade pe obraz
Sa-mi amintesc mi-ajunge, nu mai imi fac necaz
As vrea sa merg prin soare, sa fiu liber, sa plang
Sa simt ca el cum moare, si trupul meu plapand
As vrea sa vad prin lacrimi,frica de consecinta
Sa nu respir ca monstru, sa-mi ascult constiinta
Dar toate acestea, sunt vise doar gandite
Spuse de un vampir ,total nepotrivite
Stau si privesc la luna langa un om muscat
Ma uit la marea-n spuma, si stiu ca-s blestemat...
15 sept. 2009
14 sept. 2009
11 sept. 2009
Clepsidra...
Nota: acest text s-a nascut dintr-un pariu cu Catalina.... acela ca as putea scrie o poveste despre orice obiect. Ea mi-a zis clepsidra si aparatul foto.Inca astept inspiratia pentru aparat .:)
La biroul de lucru am de obicei ordine.Imprimanta, tastatura si mouse-ul ocupa cea mai mare parte a lui.Sper doar ca azi sefa sa vrea un raport cat mai scurt.
Nu stiu cum au aflat colegii de lucru de ziua mea de nastere, si ma trezesc azi cu un cadou pe o portiune mica de birou. Il deschid si constat cu uimire ca este o clepsidra, una foarte veche si foarte plictisitoare. Intrebandu-ma ce sa fac cu vechitura asta ma trezesc ca o si arunc in cosul burdusit.
Ziua urmatoare observ cu stupoare ca obiectul inca se afla pe biroul meu insa cu un biletel sub el:,,Priveste minunatia timpului,te rog! Ti-ar putea schimba viata. Andrada...``
Da ,sigur! Cine altcineva in afara de ea ar mai fiputut scrie asa ceva?S totusi ca sa ii fac pe plac ,iau clepsidra sa o studiez. Nu-mi vine sa cred ca n-am observat pana acum cat de frumoase erau aripile de inger sculptate cu grija pe scheletul de lemn care o sustinea.Cat de fermecator arata obiectul care odinioara il considerasem vechi si prafuit.
Ma uit atenta la nisip si observ ca, in ciuda faptului ca lemnul era uscat, nisipul nu cadea. Abia cand o scutur incepe sa curga..... O pun pe birou si ies pana la Andrada ca sa ii multumesc de cadou.Mergand printre colegi , observ ca nimeni nu misca,parca erau intr-o fotografie, nimeni nici macar nu clipea. In biroul Andradei ,aceasi imagine, nimic nu misca.Desarte au fost incercarile de a o trezi .Speriata fug in birou cu gandul la un singur lucru:clepsidra. O iau si o scutur. Nimic. Merg la baie si o pun sub jetul de apa. Pun clepsidra pe margine si observ ca nisipul umed inceteaza a mai curge. Cand ultimul fir de nisip s-a oprit totul a revenit la normal, dar luand clepsidra in mana aceasta ma conduce prin timp,la momentul nasterii mele.Cu o viteza uimitoare imi arata toata viata care am trait-o:cand m-am tuns singura,cand mergeam la vechiul profesor de vioara, primul premiu 1, primul prieten, primul sarut, prima dezamagire, primul regret adevarat..., absolvirea liceului, facultatea, angajarea....pana aici, prezentul. In acel moment observ cum nisipul clepsidrei se inroseste , si isi schimba starea. Arata ca si.... sangele.Cu toate ca trecusem prin toate starile care le avusesem in acele momente, dar unul singur mi-a ramas in minte si in trup : regretul. Iar clepsidra simtind asta isi opri calatoria in vremea adolescentei:primul meu regret, prima dar si ultima lacrima varsata pentru un baiat. Daca as putea sa o iau de la capat, sa-mi repar greselile, sa iau ce e mai frumos de la viata si sa ma bucur de fiecare moment de fericire....Daca as putea....doar daca....
Cazuta in genunchi, ma tarasc pana la clepsidra, o iau si o arunc de ciment savurand sunetul ce se auzi ,cand impactul cu solul o sparse in mii de bucatele, iar sangele se imprastie la picioarele acelui baiat......................Greseala!
Pierzand notiunea timpului si spatiului imi amestec emotiie si trairile cu cele ale persoanelor din jur, si ma trezesc acolo de unde a inceput toate aventura, numai ca......
La masa de scris am de obicei ordine. Calimara, tocul de hartie si pana imi ocupa foarte putin spatiu. Sper doar, ca ducesa sa doreasca un poem cat mai scurt.
La biroul de lucru am de obicei ordine.Imprimanta, tastatura si mouse-ul ocupa cea mai mare parte a lui.Sper doar ca azi sefa sa vrea un raport cat mai scurt.
Nu stiu cum au aflat colegii de lucru de ziua mea de nastere, si ma trezesc azi cu un cadou pe o portiune mica de birou. Il deschid si constat cu uimire ca este o clepsidra, una foarte veche si foarte plictisitoare. Intrebandu-ma ce sa fac cu vechitura asta ma trezesc ca o si arunc in cosul burdusit.
Ziua urmatoare observ cu stupoare ca obiectul inca se afla pe biroul meu insa cu un biletel sub el:,,Priveste minunatia timpului,te rog! Ti-ar putea schimba viata. Andrada...``
Da ,sigur! Cine altcineva in afara de ea ar mai fiputut scrie asa ceva?S totusi ca sa ii fac pe plac ,iau clepsidra sa o studiez. Nu-mi vine sa cred ca n-am observat pana acum cat de frumoase erau aripile de inger sculptate cu grija pe scheletul de lemn care o sustinea.Cat de fermecator arata obiectul care odinioara il considerasem vechi si prafuit.
Ma uit atenta la nisip si observ ca, in ciuda faptului ca lemnul era uscat, nisipul nu cadea. Abia cand o scutur incepe sa curga..... O pun pe birou si ies pana la Andrada ca sa ii multumesc de cadou.Mergand printre colegi , observ ca nimeni nu misca,parca erau intr-o fotografie, nimeni nici macar nu clipea. In biroul Andradei ,aceasi imagine, nimic nu misca.Desarte au fost incercarile de a o trezi .Speriata fug in birou cu gandul la un singur lucru:clepsidra. O iau si o scutur. Nimic. Merg la baie si o pun sub jetul de apa. Pun clepsidra pe margine si observ ca nisipul umed inceteaza a mai curge. Cand ultimul fir de nisip s-a oprit totul a revenit la normal, dar luand clepsidra in mana aceasta ma conduce prin timp,la momentul nasterii mele.Cu o viteza uimitoare imi arata toata viata care am trait-o:cand m-am tuns singura,cand mergeam la vechiul profesor de vioara, primul premiu 1, primul prieten, primul sarut, prima dezamagire, primul regret adevarat..., absolvirea liceului, facultatea, angajarea....pana aici, prezentul. In acel moment observ cum nisipul clepsidrei se inroseste , si isi schimba starea. Arata ca si.... sangele.Cu toate ca trecusem prin toate starile care le avusesem in acele momente, dar unul singur mi-a ramas in minte si in trup : regretul. Iar clepsidra simtind asta isi opri calatoria in vremea adolescentei:primul meu regret, prima dar si ultima lacrima varsata pentru un baiat. Daca as putea sa o iau de la capat, sa-mi repar greselile, sa iau ce e mai frumos de la viata si sa ma bucur de fiecare moment de fericire....Daca as putea....doar daca....
Cazuta in genunchi, ma tarasc pana la clepsidra, o iau si o arunc de ciment savurand sunetul ce se auzi ,cand impactul cu solul o sparse in mii de bucatele, iar sangele se imprastie la picioarele acelui baiat......................Greseala!
Pierzand notiunea timpului si spatiului imi amestec emotiie si trairile cu cele ale persoanelor din jur, si ma trezesc acolo de unde a inceput toate aventura, numai ca......
La masa de scris am de obicei ordine. Calimara, tocul de hartie si pana imi ocupa foarte putin spatiu. Sper doar, ca ducesa sa doreasca un poem cat mai scurt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)