Ma aflu pe vechiul drum catre scoala mea. O zi frumoasa de Iunie instalata deja de dimineata ,imi face sufletul si mai fericit. Cel mai mult ma misca insa pasarile din copaci care parca imi canta acelasi cantec al copilariei, pe drumul catre vechea mea scoala generala.
Totul frumos, pana cand observ un om in fata mea, grabit si cu un aer foarte neobisnuit in fata mea.
"Hmmm un om foarte grabit , imbracat in negru si rigid. Sigur e un om rau, deci mai bine stau departe de el" gandul meu imi spune.
Peste trei minute in drum ne apare un colt de paine din care 3 vrabiute incercau sa manance. Micutele necuvantatoare, se chinuiau de zor sa-i dea de capat painii si sa rupa pentru copilasii lor scumpi ,care probabil le asteptau flamanzi in cuib. Cu mult inainte imi fac drum pe partea cealalta ca sa fiu sigura ca nu le deranjez de la festin si nu le fac sa zboare de la micuta lor "comoare". Tipul insa , nimic! O ia pe de-a dreptul si culmea calca cu pantofii tot coltul de paine facandu-l firmituri.
"Ce nerusinat" -in gandul meu- " in loc sa fie si el dragut ,a luat-o pe direct pe drum. De ce nu s-a dus macar un pic intr-o parte , sau macar sa calce mai incolo. Eu nu inteleg de ce exista oameni ca el. Sunt oameni rai."
Nici nu m-am ingrijorat in privinta gandurilor mele, erau justificate , dupa parerea mea.
Dar la un moment dat cand m-am uitat in spate sa vad ce se petrece , observ cum vrabiutele luau firmiturile in cioc si le duceau la cuib. Omul acela nu fusese rautacios, ci pur si simplu a zdrobit painea ca sa le fie vrabiilor mai usor sa manance!
De ce oare judecam oamenii dupa prima impresie? Oricat de maturi ,sau pregatiti pentru viata am fi, ajungem sa ne invartim in acelasi cerc vicios al aparentelor. Vom putea vreodata sa ne "lecuim" de acest obicei ??