Akai (rosu)

O scurta durere imi strapunge pieptul cat sa ma arunce la pamant.In mijlocul urbanului o pajiste...oare de unde? Totul este de un verde crud...culoarea mea preferata. Nu-mi vine sa cred ce copac frumos vad in fata ochilor.Cu flori bogate in parfum si culoare se potriveste perfect cu panselutele din iarba grasa.Mi-e frica sa pasesc,poate strivesc vreuna cu pantofii mei murdari,nu mi-as ierta-o niciodata.Ma asez pe iarba si vad cel mai frumos cer,de un albastru cum nu am mai vazut.Norii pufosi dansau pe scena ce mi se intindea in fata ochilor. Ma gandesc la durerea din piept dar nu o mai simt.Un nor mare cu nuante de la alb imaculat pana la cenusiu imi sare in ochi.Este exact cum imi place mie, dar..totusi....ceva este ciudat la el.Parca emana furie el insusi.Dintr-o data ,acesta se deschide, dar in loc sa vad ingeri coborand din ceruri,norul se schimba-n sange clocotin in foc.Diavoli si tot soiul de intruchipari dracesti rad si arata cu degetul spre mine.Din clocotul de sange amestecat cu noroi se scurge o mica parte pe norul care initial alb , se-nvineteste.Vantul incepe sa miste copacii violent.Bucati intregi de pamant sunt smulse de uragan.Incet aerul uscat se tranforma in aer umed.O picatura imi cade pe buze...dar....apa e sarata! Ma uit in sus si incremenesc.Ingeri stand la marginea cerului imi plang nenorocirea.Pe valul de sange coboara creaturi cu un corn si copite de tap,caini cu tepi in loc de blana, diavoli cu pielea ca o crusta de sange coagulat cu un bici in mana iar in mijlocul lor ca un lider autoproclamat, un inger cazut,ingerul cazut.Fata-i initial scaldata in caldura si lumina cunoasterii acum e schimonosita intr-un ranjet plin de satisfactie.Aripile, imaculate deopotriva,sunt acum patate cu sange si noroi si arse in margini de focurile iadului.Parul si fata sunt de un alb-cenusiu care arata dorul vesniciei.Coboara din nor uitandu-se la mine.Imi studiaza fiecare miscare,fiecare gand,fiecare suflare.Ma ingrozeste fata lui de un frumos grotesc.Atata frumusete decazuta,atata sete de razbunare,atata rautate si complexitate.Imi vine sa plang dar trebuie sa ma abtin caci imi ranjeste in fata.Asta ar vrea,sa plang ,sa plang de groaza si sa tremur.Pieptul ma doare din ce in ce mai tare.Imi taie respiratia.Demonii ma trag de mana spre lacul de sange si imi soptesc sa merg cu ei. Ingerul decazut vine la mine,se uita-n ochii mei si imi pune mana pe piept.Imi strapunge pieptul cu o rapiditate inumana, inchid ochii astfel sa nu ii mai vad ochii rosii.Lacrimile imi siroiesc pe obraji si nu mai imi pot controla tipatul...... liniste...............prea liniste.Deschid ochii.Totul e alb.Pat,perdea, usa, pereti.In dreapta mea un aparat care fac click la fiecare secunda.Intra un om in halat alb impreuna cu mama care plangea si tremura.
-A cazut pe strada.A avut un atac de cord.Nu se va mai repeta daca are grija de sanatatea ei.
-Sunteti sigur?Dar daca...

Ii privesc si simt cum vocile lor se aud tot mai infundat undeva in spatele capului.Cad intr-un somn dulce care imi amorteste simturile incetul cu incetul.Abia astept sa ajung acasa!